|
Statut de protecţie: specie nepericlitată
Lungimea corpului: este cea mai mare specie de şopârlă din România, cu lungimea corpului de 250-350(400) mm, din care 2/3 o reprezintă coada
Descriere: prezintă dimorfism sexual evident în ceea ce priveşte culoarea, dimensiunea şi greutatea corpului; masculul are pe spate şi flancuri culoarea verzuie, verzui-gălbuie, verde aprins, cu un numar variabil de puncte mici negre, abdomenul gălbui; capul este mare, cu bărbia şi lateralele albăstrui; femela are corpul mai alungit, colorit cenuşiu, cu diferite nuanţe de cafeniu, maroniu-verzui, verde-oliv, adesea cu două sau trei dungi deschise la culoare, mărginite de puncte negre, bărbia albicioasă, abdomenul palid-gălbui
Dieta: consumă în special insecte (gândaci, furnici, viespi, lăcuste, păianjeni, fluturi), dar şi omizi, viermi, melci, uneori fructe, ocazional ouă de păsări, şopârle tinere (uneori chiar proprii pui), mici mamifere (şoareci)
Comportament: este o specie diurnă căreia-i place să petreacă timp îndelungat în locurile expuse la soare pentru a-şi ridica temperatura corporală; când temperatura mediului coboară dramatic, se pregăteşte de hibernare până în primele luni ale primăverii următoare, până când temperatura depăşeşte 15°C; poate trăi până la 10-12 ani
Strategii de reproducere: masculii dau dovadă de comportament teritorial în perioada de împerechere (mai-iunie) angajându-se în lupte cu alţi masculi, muşcându-se şi urmărindu-se; masculii capătă în această perioadă culori mai vii, bărbia devenind de un albastru intens până la turcoaz; studiile au arătat că aceste nuanţe vii de albastru reflectă foarte puternic radiaţiile UV, cu rol în comunicarea dintre masculii aflaţi în competiţie şi dintre mascul şi femelă (femelele preferă masculii cu un colorit albastru foarte intens); atât masculii, cât şi femelele se împerechează cu mai mulţi parteneri; femela depune, în soluri nisipoase sau afânate, 6-20 de ouă alb-crem, pe care le păzeşte timp de câteva zile
Mecanisme de apărare: este o specie care aleargă, se caţără sau sare destul de repede când se simte în pericol; cel mai adesea se ascunde cu repeziciune în galeria subterană ce-i foloseşte ca adăpost; când este atacată de prădători, are abilitatea de a-şi detaşa coada de trup (autotomie caudală) pentru a distrage atenţia atacatorului şi a putea scăpa, coada regenerându-se pe parcursul a câteva săptămâni
Habitat: zonele cu vegetaţie deasă, gardurile vii, luminişurile de la marginea pădurilor de foioase, marginea câmpurilor, malurile însorite ale lacurilor, pajiştile umede
Prădători: are numeroşi prădători, fiind foarte des vânată de jderi, nevăstuici, vulpi, păsări răpitoare şi chiar de pisicile domestice
|
|
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu