Zootoca vivipara

Statut de protecţie: specie nepericlitată Lungimea corpului: este de 120-150(170) mm, din care corpul are 50-70 mm; coada este la femelă de 1,5 ori, iar la mascul de 2 ori mai lungă decât corpul; atinge o greutate de 3-5 grame; femelele sunt mai mari decât masculii Descriere: pe flancuri are 26-37 şiruri de solzi; lipsesc solzii granulari dintre supraoculare şi supraciliare; capul mic, cu botul obtuz; solzii dorsali sunt hexagonali, alungiţi; corpul are colorit variabil, cel mai adesea fiind maroniu, cenuşiu, brun-oliv sau negricios; prezintă şi forme melanistice, cu întreg corpul de culoare neagră; are picioarele scurte; la ambele sexe gâtul este alb masculul: are corpul mai alungit, acoperit cu puncte albicioase, cu colorit mai întunecat pe flancurile corpului; burta de culoare galbenă sau portocalie este pătată cu o multitudine de puncte negre femela: are colorit mai uniform, uneori cu dungi longitudinale întunecate pe flancuri sau pe mijlocul spatelui; burta gălbui-albicioasă este lipsită de pete Dieta: consumă în special mici nevertebrate, insecte (gândaci, furnici, păianjeni etc.) Comportament: este o specie activă în timpul zilei, care petrece câteva ore pe zi în locuri expuse direct razelor solare pentru a-şi ridica temperatura corpului; în perioada septembrie- octombrie începe să-şi caute un adăpost subteran în care hibernează până în martie; poate trăi până la 12 ani Strategii de reproducere: este o şopârlă care are abilitatea de a naşte pui vii (vivipară), o adaptare la clima rece din vremea glaciaţiunii, dar poate depune şi ouă (ovipare); femela se împerechează cu mai mulţi masculi, iar după o perioadă de gestaţie de aproximativ trei luni, depune 3-10 ouă sau dă naştere la 3-10 pui ce au 2-3 cm lungime, corpul brun închis până la negru, uneori cu tentă roşcată, iar coada şi picioarele posterioare sunt albăstrui; ambele strategii de reproducere sunt strâns legate de condiţiile climatice, astfel că populaţiile care trăiesc la altitudini mai ridicate, acolo unde sezonul cald este mai scurt, se reproduc prin mecanismul vivipar Mecanisme de apărare: atunci când se simte în pericol, dispare imediat în vegetaţia deasă; dacă se află în apropierea apei, nu pregetă să se arunce în apă pentru a scăpa de atacator; dacă se află în zone cu tufărişuri, se caţără pe trunchiul arborilor sau arbuştilor până la circa un metru înălţime; în situaţia în care este apucată, pentru a păcăli atacatorii, îşi poate pierde parţial sau în întregime coada; există exemplare adulte care au colorit melanistic, ce le conferă un avantaj împotriva atacatorilor, încălzirea organismului având loc mult mai repede, reducându-se astfel timpul petrecut expunerii razelor solare şi, implicit riscul de a fi atacate în această perioadă Habitat: preferă locurile umede sau cele aflate în vecinătatea apelor (pajişti, mlaştini, păduri umede), zonele cu vegetaţie deasă, marginea drumurilor, zonele cu tufărişuri, grădinile Prădători: este vânată de şerpi, păsări Specii asemănătoare: • Lacerta agilis, care are dimensiuni mai mari

Zootoca vivipara	Lacerta agilis agilis female

Adulţii

Exemplarele tinere

Mecanisme de apărare

  Referinţe:

●	Arribas O. J. (2009). Morphological variability of the Cantabro-Pyrenean populations of Zootoca vivipara (JACQUIN, 1787) with description of a new subspecies (Squamata: Sauria: Lacertidae). Herpetozoa 21(3/4): 123-146
●	Biserkov V. (2007). Contributions to the knowledge of the herpetofauna of southern Dobruja (Romania). A Field Guide to Amphibians and Reptiles of Bulgaria. Sofia, Green Balkans: 77-104
●	Boulenger G. A. (1887). Catalogue of the Lizards in the British Museum (Natural History). Volume III. Lacertidae, Gerrhosauridae, Scincidae, Anelytropsidae, Dibamidae, Chamaeleontidae. London. Second Edition: 1-575
●	Čeiräns A. (2004). Reptiles in sub-boreal forests of Eastern Europe: patterns of forest type preferences and habit use in Anguis fragilis, Zootoca vivipara and Natrix natrix (Squamata: Sauria: Anguidae, Lacertidae; Serpentes: Colubridae). Herpetozoa 17(1/2): 65-74
●	Cogălniceanu D., Rozylowicz L., Székely P., Samoilă C., Stănescu F., Tudor M., Székely D., Iosif R. (2013). Diversity and distribution of reptiles in Romania. Travaux du Muséum National d'Histoire Naturelle «Grigore Antipa» 44: 357-373
●	Covaciu-Marcov S. D., Cicort-Lucaciu A. Ş., Ferenţi S., David A. (2008). The distribution of lowland Zootoca vivipara populations in North-Western Romania. North-Western Journal of Zoology 4(1): 72-78
●	Farren A., Prodöhl P. A., Laming P., Reid N. (2010). Distribution of the common lizard (Zootoca vivipara) and landscape favourability for the species in Northern Ireland. Amphibia-Reptilia 31: 387-394
●	Guillaume C.-P., Heulin B., Beshkov V. (1997). Biogeography of Lacerta (Zootoca) vivipara: reproductive mode and enzyme phenotypes in Bulgaria. Ecography 20: 240-246
●	Gvoždík L. (1999). Colour polymorphism in a population of the common lizard, Zootoca vivipara (Squamata: Lacertidae). Folia Zoologica 48(2): 131-136
●	Gvoždík L. (2002). To heat or to save time? Thermoregulation in the lizard Zootoca vivipara (Squamata: Lacertidae) in different thermal environments along an altitudinal gradient. Canadian Journal of Zoology 80(3): 479-492
●	Herczeg G., Kovács T., Hettyey A., Merilä J. (2003). To thermoconform or thermoregulate? An assessment of thermoregulation opportunities for the lizard Zootoca vivipara in the subarctic. Polar Biology 26: 486-490
●	Ion I., Iliesi P.-S., Ion E. (2005). Ecological aspects on lizard populations from Obcinele Bucovinei (Suceava). Analele Universităţii din Oradea. Fascicula de Biologie 3: 47-51
●	Jacquin J. F. (1787). Lacerta vivipara, observatio. Nova Acta Helvetica I: 33-34
●	Lindtke D., Mayer W., Böhme W. (2010). Identification of a contact zone between oviparous and viviparous common lizards (Zootoca vivipara) in central Europe: reproductive strategies and natural hybridization. Salamandra 46(2): 73-82
●	Ljubisavljević K., Jović D., Džukić G. (2010). Morphological variation of the Common Lizard (Zootoca vivipara Jacquin, 1787) in the Central Balkans. Archives of Biological Sciences 62(3): 791-799
●	Massot M. (2009). Impact du réchauffement climatique sur le fonctionnement de populations de lézards vivipares (Zootoca vivipara). Bulletin de la Societé Herpétologique de France 130-131: 77-115
●	Paulescu L., Jantra S., Ietta F., Brizzi R., Avanzati A. M., Bigliardi E. (2010). Cytokines in vertebrate reproduction. Herpetological Conservation and Biology 5(2): 335-340
●	Roig J. M., Carretero A., Llorente G. A. (2000). Reproductive cycle in a Pyrenean oviparous population of the common lizard (Zootoca vivipara). Netherlands Journal of Zoology 50(1): 15-27
●	Saveliev S. S., Bulakhova N. A., Kuranova V. N. (2006). Reproductive activity in Lacerta agilis and Zootoca vivipara (Reptilia: Sauria: Lacertidae) in western Siberia. Proceedings of the 13th Congress of the Societas Europaea Herpetologica: 133-137
●	Schmidtler J. F., Böhme W. (2011). Synonymy and nomenclatural history of the Common or Viviparous Lizard, by this name: Zootoca vivipara (Lichtenstein, 1823). Bonn Zoological Bulletin 60(2): 214-228
●	Stejneger L. (1907). Herpetology of Japan and adjacent territory. United States National Museum 58: 1-577
●	Stugren B. (1968). Systematics of lizards of the section Zootoca Wagler. Travaux du Muséum National d'Histoire Naturelle «Grigore Antipa» 8(2): 1037-1044